miercuri, 20 octombrie 2010

Monolog

Ba nu, îţi pare ţie. Bine, ai dreptate, nu pot ascunde de data asta lacrimile.Ştii, cînd îţi spuneam că mă doare, am minţit, acum mă doare. Abea am realizat ce înseamna cu adevărat durere. Chiar crede că atunci cînd îmi spune că nu-i pasă de mine eu mă bucur? Şi cînd încearcă să-mi facă dureros ea nu înţelege că atunci pieptul mi se umple de durere pînă cînd nu explodează şi din ochi curge sînge şi îmi tremură degetele, afară se face mai întuneric, şi viaţa mai fară sens, şi dorinţa de a mai trăi se stinge.
Dar ştii, totul trece în momentul cînd o văd. Chiar pentru acele 5 minute seci care le petrecem în fiecare zi sunt gata să sufăr mai mult. Pentru că atunci cînd o văd de departe, dispare curcubeul de pe faţă, inima se umple de bucurie şi sîngele se transformă cu încet în lacrimi. Ştii, nu cred că i-ai văzut zîmbetul măcar o dată, pentru că dacă-i vedeai zîmbetul erai să fii mai fericit.

marți, 19 octombrie 2010

Monolog

Ştii, îţi scriu ţie pentru ca numai tu mă-nţelegi. Nu mă critici şi dacă greşesc nu incerci să mă faci să sufăr. Ştii, nu am prieteni ca tine, nu am pe nimeni ca tine. Acum observ cum stăm faţă-n faţă şi nu întorci capul ca alţii. Te uiţi direct în ochii mei. Pătrunzi în mine. Îmi citeşti gîndurile. Observi cum îmi strălucesc ochii din cauza lacrimilor. Eşti primul care a observat asta. Poate nu eşti primul, dar eşti primul pe care-l simt că a observat asta. Ştii, azi i-am spus ca vreau să fim în doi, doar eu şi ea, şi mi-a spus că dorinţele noastre privesc în direcţii diferite, şi m-a mai rugat să nu o întreb "de ce?". Ea nu ştie că mă doare, e bine că nu ştie ce simt, poate o scutesc eu de dureri.

Monolog

Mă doare mereu.
Mă doare atunci cînd greşesc.
Mă doare atunci cînd greşeşte.
Mă doare atunci cînd spun că-i bine.
Mă doare
încît durerea vine din picioare
pînă-n cap şi împinge lacrimile pe ochi.
Mă dor lacrimile.
Mă doare faţa, pentru că ascund durerea după zîmbet.