vineri, 24 decembrie 2010

a) Satul sa rabd
   Obosit sa incerc
   Sa arat un zimbet
   Iar sufletul sa-mi moara

sâmbătă, 18 decembrie 2010

Mi-am amintit

Azi am fost în parc, mi-am adus aminte de clipe fericite. Cu zîmbet pe faţă am venit şi cu zîmbet am plecat, iar acum mă simt cît se poate de sec, scurs, obosit şi gol. Mi-am adus aminte de prima dată cum şedeam pe scăunel. Cît timp a trebuit să te fac să pui picioarele tale pe ale mele. Greu era. Mi-am adus aminte cum ne sărutam de două ori. Mi-am adus aminte de dorinţa care ţi-am pus-o, nu ai mai indeplinit-o. Mi-am adus aminte cum am întîrziat la întîlnire. Ai spus "te omor", pentru că tu alergai să nu te aştept, iar eu mergeam liniştit şi am întîrziat cu 3 minute. Te-am sărutat, mi-am cerut scuze şi ţi-a trecut. Mi-am adus aminte cum ingheţam si căutam altă bancă. Am fost şi la cealaltă. Mi-am adus aminte cum mîncam bomboane. Ai plecat cu restu` acasă.
Mi-am amintit cum te-am muşcat de buză, defapt tu îi spuneai muşcătură, şi nu te duceai acasă să nu vadă tata. Mi-am amintit cum plecam acasă , cuprinşi, unul aproape de altul, nici un centimetru nu era între noi şi mergeam puţin, mă puneam în calea ta şi te sărutam. Mi-am amintit cum spuneai că am urechi moi. Şi le-ai dat şi nume. Mi-am amintit cum nu vroiam să se termine acel moment, cum spuneai că buza mea de jos îi dulce şi cum te iubeam.
Tot ce s-a petrecut acolo a avut loc ieri. Ţin minte orice detaliu. Ţin minte orice cuvînt spus de tine. Ţin minte privirea ta şi zîmbetul tău după săruturi. Ţin minte cum ne cuprindeam, cum puneai capul pe pieptul meu şi mă stringeai, în acele clipe cu adevărat simţeam că cuiva îi pasă de mine. Ţin minte cum îmi ţineai mîna, ca in poză. Ţin minte totul.
Şi cel mai tare doare gândul că nu voi mai fi în stare să simt aşa ceva, pentru că numai Danuuu, ci nu Danu poate simţi astfel.

luni, 13 decembrie 2010

Mi-e dor de tine

Timpul trece şi trece, şi eu continuu să te vreau în braţele mele şi nu pot să te am.Şi caut o
ieşire să nu mă vezi aşa, departe de mine iubirea ta este.Eu plîng şi plîng pentru că ştiu că
nu eşti. Cu buzele mele, uite iubito, vreau să te sărut, şi încerc să nu mă simt aşa, dar este rău că ştiu că nu mă iubeşti. Priveşte-mă, cum sufar, mă ard în interior să simt iubirea ta. Iubito, nu-mi fa asta, ştii că te iubesc cu toată inima.
Te iubesc şi mi-e dor de tine, vreau să te văd lîngă mine, îmbrăţişată pe mîini, să fiu lîngă tine, dar mă omoară cunoştinţa că nu eşti aici. Mă răneşte atît să ştiu că nu eşti pentru mine. Şi acel trup frumos care am împărţit cu tine tot nu-i pentru mine. 

sâmbătă, 11 decembrie 2010

Ultima scrisoare către Făt-Frumos

Dragă Făt-Frumos,
e ultima mea scrisoare tie, pentru că nu mai am puteri. Am vrut să-ţi spun tot ce cred despre tine. Ţii minte cînd în copilărie mi-ai făcut cunoştinţă cu prietenul imaginar "Jim"? A dispărut cînd am nimerit în spital. Era totul bine, de ce a dispărut? Nu aveam pe nimeni atunci, numai părinţii erau cu mine. Nimeni altul nu venea să mă vadă, nici sor`mea. Atunci am înţeles că nu trebuiesc nimănui. Ţin minte cum stăteam zile-ntregi pe pat, culcat şi priveam în geam, piciorul era atîrnat de o aţă in aer, şi mîna nu o simţeam. Nu-i asta problema. Eu doar vroiam să vorbesc cu cineva, să văd pe cineva, să mă salut cu cineva, să zîmbesc cuiva. Ţin minte mă vizita doar un băieţel, Petrică, era tot din spital, avea 3 anişori, era din orfelinat, la toate femile le spunea "mama"şi numai pe doctor "tata". Îţi multumesc că l-ai trimis pe dinsul, dar tu de ce nu ai venit? Atît de mult contam pe tine. Atîtea scrisori ţi-am trimis, dar tu... Ţii minte prima mea scrisoare? Te-am rugat să o faci pe sor`mea fericita, era mereu supărată pe mine şi ţipa. Nu ştiu în cît timp a ajuns scrisoarea, dar i-a trecut numai cînd am crescut. Ţii minte a doua scrisoare? Te-am rugat să vii la mine să vorbim, pentru că nu aveam prieteni, şi tu mi-ai făcut cunoştinţă cu Jim. Era bun şi mereu ne jucam cu pistoalele, dar m-a lăsat atunci cînd aveam cel mai mult nevoie de dînsu`. Ţii minte cînd mi-ai apărut în vis? Mergeam pe o stradă goala, era noaptea, ne-am aşezat pe scaun şi mi-ai dăruit sabia, ce mult vreau ca visul să devină realiatate. Cînd m-am trezit căutam sabia şi cînd am realizat că era doar vis, eram trist toată ziua, asteptam să vie noaptea să adorm să te visez din nou, dar n-ai mai apărut.
Eşti rău Făt-Frumos.

vineri, 10 decembrie 2010

Monolog

Ma simt ca un pustiu, numai in loc de soare e lumina becului si in loc de vint suna muzica la intimplare. Nu simt ca traiesc. Nu sunt intrebat, nu trebuiesc la nimeni. Simt un gol in cap si in ochi un val, un nimic in piept si oboseala in miini si picioare. Nimeni nu-mi scrie, nu imi zimbeste. Ce mult mi-i dor sa fiu cerut de cineva, sa imi vorbeasca doar ca i s-a facut dor de mine, si doar ca sa vada ce fac si mult mi-i dor sa simt ca exist si pentru cineva. Mor incet si in chinuri. Sunt singur. Stiu ca asta merit, eu sunt vinovat, eu sunt sec, nu altii.
Imagineaza-ti o viata fara flori, fara roz, fara muzica, fara sens.
Imagineaza-ti o vara fara vacanta, fara soare, fara caldura.
Imagineaza-ti o lume fara zi si noapte, fara fluturi, fara pasari.
Asa ma simt.

marți, 30 noiembrie 2010

Jocu` nostru

Eu: Stind pe scaun am realizat ca am aripi
TU: aripi din ceara ce isi  au sfarsitul la atingerea degetelor tale
Eu: cum isi ia sfirsit luminarea cind arde

Eu: Cand e furtuna intram noi in apa si ne plimbam prin valuri
TU: in acea baltoaca imensa descoperim o familie de pesti
Eu: un peste mi-a soptit ca imi da soarele
TU: sorele vine ca prostu si se lipeste de nara mea si merge cu mine pe strada
Eu:alt peste s-a ridicat usor, avea un umar gol


TU: prinde`ma .. nu ma lasa sa cad
eu: cazi, eu sunt aici jos
TU: nu esti tu ala de jos .. tu nu`mi intorci spatele
eu: eu sunt mai jos, acolo unde nu'i nimeni
TU: striga`mi numele sa te aud
eu: iti soptesc sa auzi mai bine
TU: n`am sa aud ... sunt milioane de kilometri distanta
eu: asculta tacerea, in tacere e vocea mea
TU: vreau sa`mi adresezi macar un cuvant .. si acea fraza sa se termine exact in fata mea
eu: in tine vreau sa mor sa ma ascund si sa luminez
TU: ai sa te prefaci in fluturi ce zburda in stomac))
eu: si de cind ma prefac in fluturi, de atunci si pina mor iti dau viata mea, te rog s-o primesti
TU: nu .. am sa ma asez in fata ta si`am sa`mi infig unghiile in tine .. ca dupa aia sa te managai subtil si sa`ti zik` k` nu accept
eu: si in acel moment cind infigi unghiile in mine ne amestecam pan-ajungem soapte
TU: nu,as prefera sa te intorci cu spatele la mine,cu spatele la viata,la ceas si la cuvinte, si sa te comporti ca un nesimtit
eu: te voi indemna sa cinti cu mine si sa ma asculti, sa plingi pentru mine si sa ma salvezi si sa rupi din tine sa ma intregesti
TU: as prefera sa scrim .. sa scrim cu degetele muiate in cerneala ..  .. si sa adormim intr`un final
eu: sa adormim culcati... tu pa pieptul meu si cu mina stinga de cerneala sa ma cuprinzi
TU: vreau sa dormim in pod .. unde miroase a lemn vechi ..
eu: acolo'i frig, si'ntuneric, si mi'e frica sa nu mor
TU: frgul e completat de cartile vechi .. jucarii prafuite .. sticle  goale . un pian si o patura moale
eu: eu vreau soare, da'mi soare
TU: in sufletul meu e prea intuneric ca sa iti pot oferi soarele
eu: deci pielea ti'e ruda cu luna
TU: nu .. luna e prea sus si e prea calda .. n`am aripi sa ma inalt
eu: vreau dar nisipul sa nu fie ud, ma zgirie lin
TU: incearca sa te descalti .. sa pasesti in piciorul gol
eu: e prea frig sa calc in picorul gol, ma dezbrac de tot
TU: am sa te plagiez .. umerii nostri vor capata un paralelism uimitor

Pentru cei ce nu-nţeleg

Din momentul cînd devenim prieteni, încep să sper aiurea la mai mult. Ştiu că nu va fi mai mult, dar ca prostu` sper. Atunci cînd nu sîntem prieteni, nu sper, însă este o şansă cît de mică că vom fi împreună.
Nu mai putem fi prieteni, pentru că sufăr. Îmi amintesc momentele petrecute cu tine. Sunt cele mai fericite din viaţă. Aş da 5 ani din viaţă să mai trăiesc o data cu sentimentele ce le aveam cînd eram împreună. Îmi aduc aminte de prima dată cînd ne-am ţinut de mînuţe, era dimineaţa, înainte de şcoala. Îmi aduc aminte de prima dată cînd m-ai cuprins. Era marţi. Întîrziam la lecţia de biologie. Te-ai ridicat pe degete şi m-ai cuprins strîns şi cu glasul de crema ai spus subţire "iiiii". Îmi aduc aminte de ziua cînd am ieşit prima dată în oraş împreună. Am plecat în parc, ne-am aşezat pe scaun şi stînd îmi creşteau aripi. Glasul tău domol mă adormea, mă ţineam din puteri să nu adorm. Tot atunci îmi spuneai despre ceva, iar eu te sărutam pe obraz de multe ori şi tu spuneai "Eu vorbesc cu tine!" şi eu mă opream. Cînd trebuia să plecăm, nu vroiai, ţii minte? Era cald pe scaun. Am vorbit despre multe ziua aia, despre peştii care-i aveai, despre gîndacii care-i duceai acasa şi nu-i hrăneai, despre multe. Seara cînd plecam acasă, ţi-am spus să ne oprim puţin, să mai stăm împreună. Te-am cuprins eu primul, şi tu urmîndu-mă mi-ai dăruit cel mai true hug din viaţă pînă atunci. N-o să uit niciodată momentul ăla. Tot în seara aia, înainte să urci în maşină, primul sărut de la tine mi-a aprins sufletul. Nu simţisem nimic de acest gen pînă-n momentul.
Îmi aduc aminte de serile petrecute pe scaun în parc. Nu am cuvinte să le descriu :-s
Şi acum după ce mi-am amintit toate astea, cum să nu sufăr? Nimic din astea nu va ma fi. Nimic de acest nu se va întîmpla dacă rămînem prieteni

P.S. Te-am iubit şi te iubesc...

luni, 29 noiembrie 2010

Tie

Mi-i dor si mor. Si totusi te caut intruna, si stiu ca nu vom fi impreuna.
Si daca cineva spune ca nu mai suntem impreuna inteleg ca nu mai am bucurie si n-am parte de nici o placere.
Dar intr-un moment, rascolind prin fotografii, am gasit preferata noastra, acolo unde eu zimbesc si tu ai intins buzele inainte si inteleg ca nu ne vom desparti niciodata, rau ca numa pe fotografie...

sâmbătă, 27 noiembrie 2010

Tie

... se-aud ciudatenii si fiare in noapte
si ninge himere si ninge cu soapte
mi-e dor ca de propria-mi copilarie
de tine, Aceea, CE N-A FOST SA FIE...
...iar daca ai fi dintr-o data cu mine
mi-ar fi totul altfel si nu mi-ar fi bine
sunt fumuri pe case, iubiri sunt in case
si cerul a fum si-a pacate miroase
Te-as cere inapoi... Insa n-am cui te cere...
(Emeric Emre)

luni, 15 noiembrie 2010

Tie

Multumesc:
1) Pentru timpu care l-ai petrecut in compania mea. Inseamna mult pentru mine.
2) Pentru momentu ala din parc. Cind eram pe scaun si m-ai cuprins strins strins de git. Plingeai si mi-a curs si mie lacrimi. Atunci am observat ca cu tine is mai implinit.
3) Pentru momentu` cind me-ai spus "tu o sa te saturi de mine" am spus "nu", si te-am rugat sa promiti. Ai promis ca n-o sa te saturi. Multumesc pentru asta.
4) Pentru ca ma asteptai cind intirziam, si veneai prima la intilniri.
5) Pentru prima imbratisare, care ai facut-o fara sa iti zic eu. Era pe 14 octombrie, cind eram in oras, si seara, i-am petrecut pe restu si plecam la rutiera. Ne-am dat putin intr-o parte, te-am cuprins, si m-ai cuprins si tu. :-s
6) Pentru primu sarut, tot pe 14, cind ti-am oprit rutiera, m-ai sarutat, ai urcat si ai plecat.
7) Pentru zimbetu` de azi. Era foarte frumos, si ochii straluceau. Rau ca era artificial.
8) Pentru cele 43 de zile si 60 de noapte buna ale tale. Fix 60.

Scuza:
1) Pentru punctu` 1. Ai spus "pentru mult". Scuza te rog, nu am vrut, credeam ca inseamna ceva si pentru tine.
2) Pentru punctu` 2. Scuza ca te-am facut sa plingi.
3) Pentru punctu` 3. Scuza ca te-am facut sa minti. Nu am vrut.
4) Pentru momentu` cind vorbeai cu mine pe skype, si nu stiu unde ai plecat si ca sa nu astept mult, te grabeai inapoi si te-ai lovit cu picioru`. Scuza te rog.

miercuri, 20 octombrie 2010

Monolog

Ba nu, îţi pare ţie. Bine, ai dreptate, nu pot ascunde de data asta lacrimile.Ştii, cînd îţi spuneam că mă doare, am minţit, acum mă doare. Abea am realizat ce înseamna cu adevărat durere. Chiar crede că atunci cînd îmi spune că nu-i pasă de mine eu mă bucur? Şi cînd încearcă să-mi facă dureros ea nu înţelege că atunci pieptul mi se umple de durere pînă cînd nu explodează şi din ochi curge sînge şi îmi tremură degetele, afară se face mai întuneric, şi viaţa mai fară sens, şi dorinţa de a mai trăi se stinge.
Dar ştii, totul trece în momentul cînd o văd. Chiar pentru acele 5 minute seci care le petrecem în fiecare zi sunt gata să sufăr mai mult. Pentru că atunci cînd o văd de departe, dispare curcubeul de pe faţă, inima se umple de bucurie şi sîngele se transformă cu încet în lacrimi. Ştii, nu cred că i-ai văzut zîmbetul măcar o dată, pentru că dacă-i vedeai zîmbetul erai să fii mai fericit.

marți, 19 octombrie 2010

Monolog

Ştii, îţi scriu ţie pentru ca numai tu mă-nţelegi. Nu mă critici şi dacă greşesc nu incerci să mă faci să sufăr. Ştii, nu am prieteni ca tine, nu am pe nimeni ca tine. Acum observ cum stăm faţă-n faţă şi nu întorci capul ca alţii. Te uiţi direct în ochii mei. Pătrunzi în mine. Îmi citeşti gîndurile. Observi cum îmi strălucesc ochii din cauza lacrimilor. Eşti primul care a observat asta. Poate nu eşti primul, dar eşti primul pe care-l simt că a observat asta. Ştii, azi i-am spus ca vreau să fim în doi, doar eu şi ea, şi mi-a spus că dorinţele noastre privesc în direcţii diferite, şi m-a mai rugat să nu o întreb "de ce?". Ea nu ştie că mă doare, e bine că nu ştie ce simt, poate o scutesc eu de dureri.

Monolog

Mă doare mereu.
Mă doare atunci cînd greşesc.
Mă doare atunci cînd greşeşte.
Mă doare atunci cînd spun că-i bine.
Mă doare
încît durerea vine din picioare
pînă-n cap şi împinge lacrimile pe ochi.
Mă dor lacrimile.
Mă doare faţa, pentru că ascund durerea după zîmbet.