Monolog

Ba nu, îţi pare ţie. Bine, ai dreptate, nu pot ascunde de data asta lacrimile.Ştii, cînd îţi spuneam că mă doare, am minţit, acum mă doare. Abea am realizat ce înseamna cu adevărat durere. Chiar crede că atunci cînd îmi spune că nu-i pasă de mine eu mă bucur? Şi cînd încearcă să-mi facă dureros ea nu înţelege că atunci pieptul mi se umple de durere pînă cînd nu explodează şi din ochi curge sînge şi îmi tremură degetele, afară se face mai întuneric, şi viaţa mai fară sens, şi dorinţa de a mai trăi se stinge.
Dar ştii, totul trece în momentul cînd o văd. Chiar pentru acele 5 minute seci care le petrecem în fiecare zi sunt gata să sufăr mai mult. Pentru că atunci cînd o văd de departe, dispare curcubeul de pe faţă, inima se umple de bucurie şi sîngele se transformă cu încet în lacrimi. Ştii, nu cred că i-ai văzut zîmbetul măcar o dată, pentru că dacă-i vedeai zîmbetul erai să fii mai fericit.