vineri, 24 decembrie 2010

a) Satul sa rabd
   Obosit sa incerc
   Sa arat un zimbet
   Iar sufletul sa-mi moara

sâmbătă, 18 decembrie 2010

Mi-am amintit

Azi am fost în parc, mi-am adus aminte de clipe fericite. Cu zîmbet pe faţă am venit şi cu zîmbet am plecat, iar acum mă simt cît se poate de sec, scurs, obosit şi gol. Mi-am adus aminte de prima dată cum şedeam pe scăunel. Cît timp a trebuit să te fac să pui picioarele tale pe ale mele. Greu era. Mi-am adus aminte cum ne sărutam de două ori. Mi-am adus aminte de dorinţa care ţi-am pus-o, nu ai mai indeplinit-o. Mi-am adus aminte cum am întîrziat la întîlnire. Ai spus "te omor", pentru că tu alergai să nu te aştept, iar eu mergeam liniştit şi am întîrziat cu 3 minute. Te-am sărutat, mi-am cerut scuze şi ţi-a trecut. Mi-am adus aminte cum ingheţam si căutam altă bancă. Am fost şi la cealaltă. Mi-am adus aminte cum mîncam bomboane. Ai plecat cu restu` acasă.
Mi-am amintit cum te-am muşcat de buză, defapt tu îi spuneai muşcătură, şi nu te duceai acasă să nu vadă tata. Mi-am amintit cum plecam acasă , cuprinşi, unul aproape de altul, nici un centimetru nu era între noi şi mergeam puţin, mă puneam în calea ta şi te sărutam. Mi-am amintit cum spuneai că am urechi moi. Şi le-ai dat şi nume. Mi-am amintit cum nu vroiam să se termine acel moment, cum spuneai că buza mea de jos îi dulce şi cum te iubeam.
Tot ce s-a petrecut acolo a avut loc ieri. Ţin minte orice detaliu. Ţin minte orice cuvînt spus de tine. Ţin minte privirea ta şi zîmbetul tău după săruturi. Ţin minte cum ne cuprindeam, cum puneai capul pe pieptul meu şi mă stringeai, în acele clipe cu adevărat simţeam că cuiva îi pasă de mine. Ţin minte cum îmi ţineai mîna, ca in poză. Ţin minte totul.
Şi cel mai tare doare gândul că nu voi mai fi în stare să simt aşa ceva, pentru că numai Danuuu, ci nu Danu poate simţi astfel.

luni, 13 decembrie 2010

Mi-e dor de tine

Timpul trece şi trece, şi eu continuu să te vreau în braţele mele şi nu pot să te am.Şi caut o
ieşire să nu mă vezi aşa, departe de mine iubirea ta este.Eu plîng şi plîng pentru că ştiu că
nu eşti. Cu buzele mele, uite iubito, vreau să te sărut, şi încerc să nu mă simt aşa, dar este rău că ştiu că nu mă iubeşti. Priveşte-mă, cum sufar, mă ard în interior să simt iubirea ta. Iubito, nu-mi fa asta, ştii că te iubesc cu toată inima.
Te iubesc şi mi-e dor de tine, vreau să te văd lîngă mine, îmbrăţişată pe mîini, să fiu lîngă tine, dar mă omoară cunoştinţa că nu eşti aici. Mă răneşte atît să ştiu că nu eşti pentru mine. Şi acel trup frumos care am împărţit cu tine tot nu-i pentru mine. 

sâmbătă, 11 decembrie 2010

Ultima scrisoare către Făt-Frumos

Dragă Făt-Frumos,
e ultima mea scrisoare tie, pentru că nu mai am puteri. Am vrut să-ţi spun tot ce cred despre tine. Ţii minte cînd în copilărie mi-ai făcut cunoştinţă cu prietenul imaginar "Jim"? A dispărut cînd am nimerit în spital. Era totul bine, de ce a dispărut? Nu aveam pe nimeni atunci, numai părinţii erau cu mine. Nimeni altul nu venea să mă vadă, nici sor`mea. Atunci am înţeles că nu trebuiesc nimănui. Ţin minte cum stăteam zile-ntregi pe pat, culcat şi priveam în geam, piciorul era atîrnat de o aţă in aer, şi mîna nu o simţeam. Nu-i asta problema. Eu doar vroiam să vorbesc cu cineva, să văd pe cineva, să mă salut cu cineva, să zîmbesc cuiva. Ţin minte mă vizita doar un băieţel, Petrică, era tot din spital, avea 3 anişori, era din orfelinat, la toate femile le spunea "mama"şi numai pe doctor "tata". Îţi multumesc că l-ai trimis pe dinsul, dar tu de ce nu ai venit? Atît de mult contam pe tine. Atîtea scrisori ţi-am trimis, dar tu... Ţii minte prima mea scrisoare? Te-am rugat să o faci pe sor`mea fericita, era mereu supărată pe mine şi ţipa. Nu ştiu în cît timp a ajuns scrisoarea, dar i-a trecut numai cînd am crescut. Ţii minte a doua scrisoare? Te-am rugat să vii la mine să vorbim, pentru că nu aveam prieteni, şi tu mi-ai făcut cunoştinţă cu Jim. Era bun şi mereu ne jucam cu pistoalele, dar m-a lăsat atunci cînd aveam cel mai mult nevoie de dînsu`. Ţii minte cînd mi-ai apărut în vis? Mergeam pe o stradă goala, era noaptea, ne-am aşezat pe scaun şi mi-ai dăruit sabia, ce mult vreau ca visul să devină realiatate. Cînd m-am trezit căutam sabia şi cînd am realizat că era doar vis, eram trist toată ziua, asteptam să vie noaptea să adorm să te visez din nou, dar n-ai mai apărut.
Eşti rău Făt-Frumos.

vineri, 10 decembrie 2010

Monolog

Ma simt ca un pustiu, numai in loc de soare e lumina becului si in loc de vint suna muzica la intimplare. Nu simt ca traiesc. Nu sunt intrebat, nu trebuiesc la nimeni. Simt un gol in cap si in ochi un val, un nimic in piept si oboseala in miini si picioare. Nimeni nu-mi scrie, nu imi zimbeste. Ce mult mi-i dor sa fiu cerut de cineva, sa imi vorbeasca doar ca i s-a facut dor de mine, si doar ca sa vada ce fac si mult mi-i dor sa simt ca exist si pentru cineva. Mor incet si in chinuri. Sunt singur. Stiu ca asta merit, eu sunt vinovat, eu sunt sec, nu altii.
Imagineaza-ti o viata fara flori, fara roz, fara muzica, fara sens.
Imagineaza-ti o vara fara vacanta, fara soare, fara caldura.
Imagineaza-ti o lume fara zi si noapte, fara fluturi, fara pasari.
Asa ma simt.