marți, 19 octombrie 2010

Monolog

Ştii, îţi scriu ţie pentru ca numai tu mă-nţelegi. Nu mă critici şi dacă greşesc nu incerci să mă faci să sufăr. Ştii, nu am prieteni ca tine, nu am pe nimeni ca tine. Acum observ cum stăm faţă-n faţă şi nu întorci capul ca alţii. Te uiţi direct în ochii mei. Pătrunzi în mine. Îmi citeşti gîndurile. Observi cum îmi strălucesc ochii din cauza lacrimilor. Eşti primul care a observat asta. Poate nu eşti primul, dar eşti primul pe care-l simt că a observat asta. Ştii, azi i-am spus ca vreau să fim în doi, doar eu şi ea, şi mi-a spus că dorinţele noastre privesc în direcţii diferite, şi m-a mai rugat să nu o întreb "de ce?". Ea nu ştie că mă doare, e bine că nu ştie ce simt, poate o scutesc eu de dureri.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu