e ultima mea scrisoare tie, pentru că nu mai am puteri. Am vrut să-ţi spun tot ce cred despre tine. Ţii minte cînd în copilărie mi-ai făcut cunoştinţă cu prietenul imaginar "Jim"? A dispărut cînd am nimerit în spital. Era totul bine, de ce a dispărut? Nu aveam pe nimeni atunci, numai părinţii erau cu mine. Nimeni altul nu venea să mă vadă, nici sor`mea. Atunci am înţeles că nu trebuiesc nimănui. Ţin minte cum stăteam zile-ntregi pe pat, culcat şi priveam în geam, piciorul era atîrnat de o aţă in aer, şi mîna nu o simţeam. Nu-i asta problema. Eu doar vroiam să vorbesc cu cineva, să văd pe cineva, să mă salut cu cineva, să zîmbesc cuiva. Ţin minte mă vizita doar un băieţel, Petrică, era tot din spital, avea 3 anişori, era din orfelinat, la toate femile le spunea "mama"şi numai pe doctor "tata". Îţi multumesc că l-ai trimis pe dinsul, dar tu de ce nu ai venit? Atît de mult contam pe tine. Atîtea scrisori ţi-am trimis, dar tu... Ţii minte prima mea scrisoare? Te-am rugat să o faci pe sor`mea fericita, era mereu supărată pe mine şi ţipa. Nu ştiu în cît timp a ajuns scrisoarea, dar i-a trecut numai cînd am crescut. Ţii minte a doua scrisoare? Te-am rugat să vii la mine să vorbim, pentru că nu aveam prieteni, şi tu mi-ai făcut cunoştinţă cu Jim. Era bun şi mereu ne jucam cu pistoalele, dar m-a lăsat atunci cînd aveam cel mai mult nevoie de dînsu`. Ţii minte cînd mi-ai apărut în vis? Mergeam pe o stradă goala, era noaptea, ne-am aşezat pe scaun şi mi-ai dăruit sabia, ce mult vreau ca visul să devină realiatate. Cînd m-am trezit căutam sabia şi cînd am realizat că era doar vis, eram trist toată ziua, asteptam să vie noaptea să adorm să te visez din nou, dar n-ai mai apărut.
Eşti rău Făt-Frumos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu